Slider

Dinspre liceeni spre lume

Festivalul de film documentar One World Romania are un singur juriu, format exclusiv din liceeni, care acordă Best Karma Award unui film dintr-o selecție de 10-12. Motivul e reprezentat de faptul că cei care voi locui în zilele de mâine, poimâine și 2500 sunt beneficiarii direcți ai tuturor tentativelor de construire a unei lumi mai bune, mai sănătoase, mai fericite la care încercăm și noi să contribuim, deci cine ar fi mai potrivit pentru această sarcină decât ei? Considerăm astfel că vocea, motivele și crezurile despre lume ale adolescenților sunt un vot de încredere pentru un film câștigător care le pregătește o lume mai bună.

În anticiparea Juriului Liceenilor 2018, redăm câteva pasaje din eseurile câștigătoare ale anilor trecuți despre teme ca frica, patrimoniul sau granițele.

Rolul frontierelor poate fi considerat din mai multe perspective: poate împiedica exportul de substanțe si obiecte ilegale, traficul de carne sau atacurile de la țările învecinate, dar poate exclude oamenii din țările nefavorabile care vor să migreze, dar nu pot din cauza lipsei documentelor, a banilor, a unor sisteme dictatoriale sau a corupției.

Trebuie să înțelegem că refugiații încearcă să fugă de oameni de care ne este teamă aici în continentul cel sigur. Acolo acești oameni comit zilnic atacuri grave unde mor sute de oameni și de care mereu încercăm să uităm. (Ian Tashtouch)

 

Fiecare are ceva la care ține sau pe care îl prețuiește.

prieteni, familie, bani, pasiune, job, muzică, orgoliu, dragoste, viață, un câine, un șobolan;

Un întrerupător pe care frica îl întoarce pentru a proteja acel lucru.

Deci, ar trebui să nu mai ținem la nimic și să nu mai avem nimic ca să nu ne fie frică de nimic, nu? Ceea ce este imposibil. Viața și acțiunile noastre sunt guvernate de frică de mult mai multe ori decât am vrea să recunoaștem.

Și este perfect normal. (Ștefania Ispas)

 

Deși acest compus al omului este original, unul ce trebuia să ne ajute și să ne protejeze de necunoscut, nu este întotdeauna tocmai folositor: frica naște demoni în noi și din noi. Sunt văzuți doar de aproape, când e greu să ripostezi atacurilor. Doar pentru că cineva are astăzi încredere în el sau în vreo idee, nu înseamnă că nu îi poate cădea lumea în cap, blamându-se pentru că a crezut într-un ideal stupid. (Luca Onica)

 

Frică, te văd,

te aud, te simt, cu toții o facem. M-ai pregătit pentru o luptă pe care știai că

nu o să mă lași să o duc niciodată. (Ana Militaru)

 

Eu îmi doresc ca viitoarele generații de europeni să aibă parte de același trai elvețian: și în România, și în Moldova, și în Ucraina, și în țările iugoslave, fără să lase în uitare trecutul națiunilor respective. Îmi doresc ca nicio țară să nu aibă un guvern corupt, iar ca liderii lor să fie oameni cât mai cinstiți, deschiși la minte și cărora să le pese de fiecare cetățean. (Pavel Dumitrescu)

 

Aveai dreptul să îi civilizezi. Aveai dreptul să îți impui punctul de vedere, căci erai mai bună, nu? Oamenii de peste tot trebuiau să fie asemeni ție și ai încercat până ai reușit. Ce nu era după chipul si asemănarea ta, trebuia distrus. Iar atunci când ai început să îți seci resursele, să te lași coruptă de proprii tăi oameni, te-ai gândit că poți fugi după cele necesare în alte părți ale globului. Ai nevoie de aur? America de Sud e soluția! Ai nevoie de sclavi? Africa e soluția! Ai nevoie de un loc în care să îți trimiți criminalii? Pentru asta există Australia!

Și apoi, când toate au început să-ți meargă prost, te-ai gândit să ștergi totul cu buretele, toată istoria aceasta de nelegiuiri și înfruntări. Și ce pot să spun, aproape ți-a ieșit. Nimeni nu te urăște fățiș. Fățiș.(Andrada Balmez)

 

Eu nu sunt produsul unei comunități sau al unui continent, nici măcar un produs stricto sensu nu sunt. Eu aparțin Terrei. Sunt o parte a monadei. Am dreptul de a mă mișca în voie oriunde doresc și cu orice scop. Așa cum au făcut-o și strămoșii mei, cu milioane de ani înainte să se pună problema împărțirii cu cap a planetei ăsteia uriașe care ne-a fost încredințată. Se poate face trecerea simplu de la acest exemplu individual, care mă reprezintă, la subiectul refugiaților, unul colectiv. (Diana Smeu)

 

Patrimoniul nu e aurul îngropat de 12 daci naivi şi ghinionişti, ci lucrurile ce constituite identitatea culturală a unui popor. Hainele, gândurile, jucăriile, casele celor 12 daci cumsecade. (David Marin)

 

Fiindcă deşi lumea e într-o accelerare a modificărilor şi, într-adevăr, e posibil ca un copil despărţit de 10 ani de nişte evenimente să fie intagibil rupt de ele, patrimoniul e acolo pentru ca, în 1000 de ani, lucruri care nu ar mai exista, idei care ar muri în timp, să existe conglomerat cu viitorul supersonic. (Ionuț Alexandru)

Login