Hai în Juriu! Mic chestionar cu Juriul Liceenilor, promoția 2018

Un interviu colectiv realizat de Octavia Bortișcă.

Anul acesta, între 15 și 24 martie, va avea loc în București a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Documentar și Drepturile Omului One World Romania și, pentru ca una dintre tradițiile festivalului să fie respectată, va exista și anul acesta un juriu al festivalului format din 5 liceeni din țară.

Gândindu-ne că ar putea să îi motiveze și pe alți tineri dornici de noi experiențe, dar încă nesiguri pe ei și deciziile lor, am hotărât să vorbim cu Petra, Ioana, Dalesia, Ada și Mihai, care au făcut parte din juriul de anul trecut al festivalului.

Înscrierile pentru Juriul Liceenilor continuă până pe data de 17 februarie. Acestea se fac pe baza unui eseu liber de 500 de cuvinte, pornind de la următoarea temă: „Descrie o societate sau o comunitate utopică, bazându-te pe propriile experiențe cu grupurile (mai mari sau mai mici) din care faci parte. Click aici pentru mai multe detalii. 

Cum ai hotărât să participi la preselecția pentru Juriul Liceenilor?

Petra Torsan (Colegiul Național ,,Sfântul Sava” București, clasa a XI-a): Primisem un link către site-ul One World Romania de la cineva care știa că scriu și că eram în căutare de concursuri literare. Am citit detaliile despre preselecția Juriului Liceenilor și, deși nu era ceea ce căutam, mi-am zis că merită să încerc să scriu acel eseu, pentru că mă atrăsese cumva ideea de a participa la un astfel de festival. Însă nu aveam habar cu ce se mănâncă documentarele și nici nu mă vedeam în rolul cuiva care să decidă premierea unui film. Totuși, m-am folosit de lipsa mea totală de experiență, transformând-o într-un punct forte, oferind argumentul că „aș veni cu o perspectivă proaspătă, de începător”. Mă bucur să spun că de la One World 11 încoace am devenit o (mai bună) cinefilă.

Ioana Eliza Gherghișor (Colegiul Național „Carol I”, Clasa a XI-a): Trebuie să recunosc, mama m-a împins de la spate. Ea m-a încurajat să le dau o șansă gândurilor mele, care chiar voiau să fie transpuse pe hârtie. Puțin mai târziu a venit si curiozitatea mea și astfel am decis să trimit eseul. Am luat-o ca pe o provocare. Inițial nu prea am luat în calcul că există posibilitatea să și fiu selectată, dar pe parcurs ce ma străduiam să îmi găsesc cuvintele, mă regăseam din ce în ce mai mult și îmi doream, într-adevar, să îmi citească cineva eseul și să îl ia în serios. Ceea ce s-a și întâmplat.

Dalesia Cozorici (Colegiul Național „Iulia Hasdeu” București, clasa a XII-a): Am fost interesată mai mult de tema propusă şi de faptul că mi-am dorit să răspund din poziţia de elev la întrebarea adresată de One World Romania, axată pe sistemul şcolar: „Eşti ceea ce înveţi?”. După asta, a urmat o dorinţă de a face parte dintr-un festival care abordează drepturile omului şi care educă publicul prin documentare. Eu căutând filme prin festivaluri sau cinecluburi, am apreciat enorm să fiu un mic insider în mare lor familie.

Ada Stan (Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” Bucrești, clasa a XI-a) : La sfârșitul ediției a 10-a One World Romania am aflat ce-i juriul liceenilor și m- am ofticat că nu știam dinainte. Apoi tot anul am stat stresată că o să uit să mă înscriu și la început de ianuarie îmi dădeam reminder-uri in fiecare zi să nu uit să mă înscriu.

Mihai Bostan („Spanish Fork” High, Clasa a XI-a): Pentru mine, One World Romania a fost o chestie foarte spontana. Pierdeam timpul pe Facebook și am văzut cum cineva a share-uit chestia asta cu juriul liceenilor și mi-am zis: „Bai frate, de ce nu?”. Ironic e că am completat aplicația pe ultima secundă și chiar am uitat că am făcut chestia asta. Încă țin minte momentul în care am fost sunat și una dintre organizatoare mi a rostit numele. Acela a fost un început de zi fain. 

Juriul, pe scena Cinematografului Eforie în timpul Galei de decernare a premiului.

Odată ce ai intrat în juriu, care au fost sarcinile și atribuțiile tale? Și cum ai decis, împreună cu colegii tăi, care va fi filmul câștigător?

Petra: Condiția de bază a fost, evident, să nu pierdem nici măcar unul dintre documentarele selectate pentru jurizare. Pe urmă, rămâneam câteva minute după proiecții ca să discutăm despre film, să batem fierul cât era cald. Ziua în care am ales documenatrul câștigător a fost destul de plină de tensiune. Fiecare dintre noi avea deja un top 3 de filme preferate către finalul festivalului, dar asta nu a înseamnat că am putut lua decizia mai ușor. A fost greu pentru că documentarele au fost bune.

Ioana: Dacă te înarmai cu bunăvoință și răbdare nici că putea fi mai bine. Principala noastră sarcină a fost să vedem documentare, 10 dintre ele se aflau în competiție. Aici venea partea grea, trebuia să ne consultam dupa fiecare, să ne facem notițe atât scrise cât și în minte, să punctăm ideile cheie, iar la final să le comparăm pe toate și să alegem câștigătorul. În ultima zi, îmi aduc aminte că eram la Green Hours, emoționați și nerăbdători, deși nu ne afișam și așteptam punctul culminant al “aventurii” de la One World Romania. A fost o decizie grea: știam că un singur documentar trebuia să fie câștigătorul, dar noi ne îndragostisem de mai multe, de toate, dar în diferite moduri. Toate erau speciale prin propia lor realizare. Dupa lungi discuții am căzut de acord și am ales documentarul care ne-a impresionat cel mai mult și care a putut puncta mai multe aspecte esențiale din ceea ce căutam noi.

Dalesia: Nu a fost nimic impus, am fost lăsaţi să modelăm singuri conversaţiile şi modul în care le abordăm, desigur am primit multe detalii pe lângă ceea ce ne-a ajutat mult. Ca jurat nu aveai multe sarcini, decât să fii prezent la proiecţii şi implicat în dialogurile cu regizorii sau invitaţii, pe cât reuşeai. Analizam fiecare documentar la un moment dat după  imagine, text, abordare, sunet, deoarece era dificil să ierarhizezi poveştile, care erau bineînțeles diferite şi la fel de importante. Filmul câştigător, The Other Side of Everything în regia Milei Turajlić, o regizoare pe care o îndrăgesc de la festival şi cu care am avut ocazia să discut mai pe larg documentarele ei, a venit precum un click: am ştiu pur şi simplu că e filmul de care avem nevoie şi filmul care poate reprezenta generaţia noastră.

Ada: Să fiu la timp la proiecții și să alegem un film câștigător! Pe lângă asta, m-am uitat la multe multe multe filme :•). Alegerea filmului a părut mai întai ușoară, apoi grea, dar într-un final am decis și toți am fost fericiți, ceea ce m-a surprins! Eram sigură că unul dintre noi s-ar fi supărat.

Mihai: Legat de echipă și de colaborarea cu ceilalți colegi, pot spune că totul a decurs foarte simplu. În perioada în care am petrecut timp împreuna, totul s-a simțit ca și cum am fi fost o familie. Chiar dacă uneori aveam idei diferite, am reușit să luăm ce e bun din fiecare și să transformăm fiecare discuție într-un ghid care ne va ajuta să alegem filmul câștigător, care a fost o chestie la unison. Am stat cu toții la masă și, în funcție de argumente, am reușit să decidem filmul care ne-a atins.

 
Care este amintirea cea mai frumoasă pe care o ai, din timpul aceastei experiențe?

Petra: O experiență frumoasă a fost întreaga săptămână. La început eram 5 liceeni din țară, aleși să formeze un juriu, care nu se cunoșteau. După 7 zile și minim 10 documentare, ne-am apropiat foarte, foarte mult. Deși, cred, una dintre amintirile mai „colorate” e un prânz la KFC, unde am vorbit despre posibile viitoare colaborări pentru documentare experimentale :))

Ioana : Mă gândesc des la festival și întotdeauna rememorez tot felul de întamplări amuzante și neașteptate și mă gândesc cu drag la toate acele momente. Dar cred că unul dintre preferatele mele este cel din ziua întâi, atunci când am ajuns la prima proiecție din festival și am primit badge-uri cu numele noastre, să ni le punem după gât. Atunci am realizat că aveam cu adevărat un rol semnificativ în ceva așa de frumos, din care făceau parte atât de mulți oameni pasionați și m-am simțit mândră.

Dalesia: Cu siguranţă, a fost timpul petrecut împreună cu cei patru juraţi, înainte şi după proiecţii. Pentru mine a fost ceva plăcut să descopăr şi documentarul Portavoce, de Ruxandra Gubernat şi Marcel Schreiter, cât şi documentarul Licu, o poveste românească, de Ana Dumitrescu, ba chiar să-l cunosc pe protagonist şi să-i ascult povestea dincolo de ecran. Au fost toate momente minunate.

Ada: Drumurile din cinema în cinema pe frig și zăpadă. Ziua în care mi-am petrecut șase ore în Elvira pentru că era cald și filme bune. Când am pus pentru prima oară o întrebare unui regizor și tremuram toată de emoție. Ziua în care începea festivalul și am cunoscut toți oamenii din juriu. Tot festivalul în sine e o amintire frumoasă.

Mihai: Amintirea cea mai frumoasa pentru mine, personal, a fost drumul de acasă la proiecții. Mi-am făcut un abonament de metrou pentru perioada aia și chiar dacă nu aveam experiență cu metroul, am avut oameni faini care au putut sa-mi explice cum să mă descurc prin București. Dacă nu ești din oraș alegi să mergi cu metroul și nu prea știi ce faci, un mic sfat: pleacă de acasă cu o ora în avans, pentru că sigur te vei opri la stația greșită și nu vrei să întârzii la proiecții.

De ce ai încuraja și alți elevi de liceu să se înscrie în juriu?

Petra
: Este un festival genial, super mișto construit, care vine cu ceva nou. Nici nu am cuvinte să descriu documentarele selectate (nu cred că e vreunul care să-mi fi displăcut în totalitate). Gândiți-vă, puteți fi juratul unui festival de film. E o responsabilitate destul de mare, de care la început poate că nu-ți dai seama. Dar e și o experiență foarte faină!

Ioana: Având în vedere că răspunsul este pentru un alt individ de vârsta mea, o să răspund corespunzător: pentru că e foarte mișto! Nici nu trebuie să ezitați. Dacă le aveți cu scrisul, problemele de actualitate, sunteți cu picioarele pe pământ (sau vreți să fiți) și vă plac filmele, trebuie să vă înscrieți! Să găsiți impulsul de a scoate ce e mai bun din amalgamul vostru de gânduri și idei și să încercați. Orice experiență de genul acesta este o ușă spre ceva nou. Mie mi s-a deschis ușa, am avut curaj să intru și am avut numai de câștigat. Am descoperit multe si m-am bucurat de fiecare clipă. Așa că încurajez și alți liceeni să fie deschiși și să aibă încredere în forțele proprii!

Dalesia
: Dacă îţi plac documentarele şi filmele de tot soiul: de ce să nu încerci să descoperi personal procesul de producţie, ideile din spatele unei filmări şi poveştile regizorilor, chiar de la ei, de la cineaşti sau critici de film?


Ada
:  Dacă îți plac filmele documentare și oamenii prietenoși, este destul să ai cele mai frumoase 10 zile de primăvară din viața ta!


Mihai:
Și acum c-am ajuns la partea asta, după ce v-am spus cat de faină e toată experiența aceasta - în acest moment ține doar de voi să faceți alegerea corectă. Pentru mine, One World Romania a ca un bol de cereale de dimineață, care mi-a dat energie pentru tot anul 2018. Am întâlnit oameni faini și am văzut filme extraordinare. Am învățat ce înseamnă colaborarea în echipă și, în cele zece zile de festival, mi-am ieșit total din zona de confort.

Login