Interviu cu Alice Grecu, inițiatoarea clubului de film din Caracal

 

Primul club de film din afara Bucureștiului a fost la Caracal, un oraș mic, dar cochet și cu multe povești, unde am ajuns prima data într-o zi însorită de februarie.

Am revenit de multe ori la proiecții ale clubului de film de la Liceul Teoretic Mihai Viteazul, coordonat de Alice-Ioana Grecu, dar și ale clubului de la Colegiul Ioniță Asan, care i-a urmat exemplul. Entuziamul Alicei i-a contaminat pe mulți cu pasiune și curiozitate vizavi de filme documentare și i-a adus în Caracal atât pe regizori de film documentar, ca Alexandru Solomon, pe antropologul Bogdan Iancu, dar și pe protagonistul filmului Toto și surorile lui, împreună cu trupa de teatru și muzică PlayHood.

Atât de popular devenise clubul de documentar încât, la un moment dat, Alice a avut idea să facă o proiecție-surpriză. Colegii au venit în număr la fel de mare și au rămas la discuții, chiar dacă nu știau la ce film să se aștepte. La 3 ani de la inaugurarea clubului de film din Caracal, am întrebat-o pe Alice, acum studentă, ce își mai amintește din experiența de coordonatoare.  

Cum ți-a venit ideea de a înființa un club de film documentar? Ce așteptări aveai la început?

Nu mi-a venit pur și simplu ideea. Mă uitam pe Facebook și am găsit ceva (luna.doc) și am zis că vreau să fie și la mine în liceu așa că m-am înscris și am fost contactată ulterior de Ioana, au venit la Caracal cu ‘O capră pentru un vot’ și de acolo a pornit tot. Mi-a prezentat ideea de a face un club de film cu proiecții regulate și totul a fost pe principiul ‘de ce nu?’. Așteptări nu știu ce să zic, eram curioasă dacă va prinde ideea de film documentar la cei de vârsta mea și am fost chiar surprinsă să vad că le place.

Dacă îţi mai aminteşti prima proiecţie pe care ai ţinut-o, care a fost documentarul proiectat şi care a fost reacţia colegilor la noua activitate?

Prima proiecție? Cum aș putea să uit o zi de iarnă cu soare... Am prezentat filmul ‘Pașaport de Germania’, chiar două proiecții în aceeași zi, am avut alături doi dintre profesorii de istorie ai liceului și chiar a fost interesant, au fost mulți elevi și chiar mi-a plăcut să aud ulterior păreri pozitive din partea lor pentru că reușiseră să învețe ceva nou fără prea multe bătăi de cap și fără teme pentru acasă.

Care a fost documentarul care a stârnit cel mai mult interes?

Au existat păreri pro și păreri contra cu privire la documentarele pe care le alegeam. Îmi aduc aminte că am vrut să aleg un documentar pe tema rasismului și au fost multe persoane care mi-au sugerat să nu fac acea proiecție, însă domnul director, Liviu Mitroi, m-a susținut și în urma documentarului am avut chiar un feed-back pozitiv, ceea ce m-a impresionat. Și ăsta e numai un exemplu.

Cu siguranţă ai primit multe feedback-uri în urma discuţiilor purtate, care a fost acela care te-a făcut să spui "Chiar a meritat să aduc acest documentar"?

Știu sigur că una din cele mai interesante proiecții a fost "Kapitalism, rețeta noastră secretă". Pe lângă faptul că alături de noi a fost Alexandru Solomon, regizorul filmului, care a fost foarte deschis la toate întrebările colegilor mei, a fost o proiecție la care am ținut foarte mult, fiind legată de istoria recentă și aș putea spune că nu e tocmai istorie, e ceva de actualitate. Și îmi mai aduc aminte că ‘TOTO și surorile lui’ a avut un impact mare. Nu știu cât de așteptată de colegi, dar cu siguranță așteptată de coordonatori pentru că a reprezentat deschiderea AdDOC și a avut loc la Teatrul Național Caracal. Cel mai special lucru a fost că am putut discuta chiar cu Toto și colegii lui de trupă despre ceea ce se întâmplă în viața lor și multi dintre colegi au realizat cât de grea poate fi viața pentru unii.

Au existat și dificultăți cu care te-ai întâlnit pe drum?

Așa cum am mai spus, am întâmpinat o problemă pe tema rasismului și cred că de fapt e o problemă de mentalitate care poate fi schimbată foarte ușor prin expunerea unei alte perspective asupra diferențelor de tot felul... etnie, religie, sex, orientare sexuală... Absolut orice, pentru că până la urmă diferențele aparente schimbă comportamentul, iar comunicarea unei probleme prin documentare poate avea un impact puternic în liceu, când fiecare își dezvoltă gândirea și personalitatea.

Ce probleme sociale crezi că ar merita discutate cu elevii şi implicit cu profesorii în liceul tău?

Filmul "Adevărata rețea socială" m-a lăsat cu un gust dulce de revoltă și libertate. Am ieșit din sală un om puțin altfel decât cel care intrase cu puțin timp în urmă. Un om ce a învățat de la acei tineri "nebuni" care au crezut în ei și au luptat pentru ce și-au dorit. Un om care își dorește să inspire la rândul său, oferind și altora din ce a adunat - asta îmi spunea o colegă despre ‘Adevărata rețea socială’.

„Să văd dacă am înțeles bine metafora: boxerița este roboțelul prin carnea ei pe care violența timpurie a făcut-o rezistentă, pe de o parte, și prin perseverența ei, personalitatea formată pe valori clasice, prin faptul că nu se pierde în detalii, prețuiește memoria și plânge fără lacrimi (eu cred în plânsul ăsta!), precum și prin sexualitatea androgină, pe de altă parte. Peste acest roboțel, al cărui diminutiv face aluzie la statura mică a protagonistei, sportul suflă aur, o face să strălucească și o ajută să învingă, îi redă elanul vital, precum Creatorul care a dat suflare de viață. Nu știu dacă mă face să cred în sport sau în noroc, în hazardul cromozomilor (că unul din nouă va fi talentat), în importanța pragmatismului (care nu încearcă să schimbe ceea ce nu îl afectează direct), a instituțiilor educative sau doar în film ca panaceu (medicament universal) pentru indiferență, ignoranță, rasism, primitivism șamd.” - asta spunea una din profesoarele liceului, doamna Sonia Filip, care m-a susținut cu ideea clubului. Când există asemenea păreri și asemenea concluzii, cum ai putea să nu te bucuri și cum ai putea să crezi că nu merită? Pentru mine a meritat fiecare secundă.

Cum te raportezi acum, că ești studentă, la coordonarea clubului de film din liceu? Cu ce ai rămas din această experiență?

Acum? Acum îmi este dor de ce se întâmpla atunci, dar nu pot decât să mă bucur pentru experiența avută pentru ca m-a ajutat enorm. Acum lucrez cu oameni și învăț în continuare cum să fac asta, iar One World Romania la Școală m-a ajutat, a pus o cărămidă importantă la baza acestei temelii. Am învățat să fiu organizată și să iau decizii pe moment pentru că m-am confruntat de câteva ori cu situații neașteptate, dar asta nu a împiedicat niciodată ca activitatea plănuită la club să se amâne sau să nu se desfășoare. A fost frumos și încă este pentru cei care se hotărăsc să se implice în această minunată familie. Pentru mine e un capitol frumos și sincer, mi-a făcut viața de licean mai bună.

Login