René Kubášek, diplomat ceh: luna.doc a fost o adevărată experiență

René Kubášek

În toamna anului trecut René Kubášek a participat ca invitat al programului educațional One World Romania la Școală, la proiecții din licee bucureștene. Noi am discutat cu el despre experiența sa, despre impresiile pe care le are în legătura cu acest proiect și despre ce putem fiecare să învățăm din filme documentare, dar si din discuții cu elevi și profesori.

René Kubášek a fost directorul Centrului Ceh București în perioada dintre 2010 și 2015, poziție din care a promovat nu doar cultura cehă, dar și filmul documentar, în special cel dedicat drepturilor omului. Despre One World Romania, René spune că nu este un simplu festival, ci un fenomen care are puterea de a schimba societatea. Implicat în activitățile noastre nu doar în mod profesional, dar și personal, René Kubášek a participat ca invitat la prima ediție a proiectului luna.doc, o lună de filme documentare în licee. În acest an între 16 noiembrie și 16 decembrie va avea loc a doua ediție a acestui eveniment, atât în București, cât și în mai multe județe din România.

Cum a fost la prima ediție luna.doc? Vorbiți-ne despre filmul la care ați fost invitat și cum ați fost primit de către elevi si profesori.

A fost o adevărată experiență. Proiectul era chiar la început și nu știam la ce să ne așteptăm. Filmul la care am fost invitat se numește Din jurnalul Ivanei A. și prezintă viața unei adolescente la sfârșitul cenușiu al anilor 80 din Cehoslovacia, care au culminat cu revoluția din 1989. Am interacționat foarte bine cu publicul, cred că le-a plăcut filmul. Erau curioși, am primit multe comentarii și întrebări.

Cum au rezonat adolescenții din Romania cu filmele din și despre Cehia?

Subiectul filmului este, într-o oarecare măsură, universal – o persoană tânără care se confruntă cu o stare de depresie și absurditate cauzată de un regim totalitar. Am simțit că publicul a empatizat cu filmul, poate și datorită faptului că cele două țări au o istorie recentă comună. E important ca tinerii să știe ce se întâmplă în alte țări sau să se familiarizeze mai întâi cu situația din România? Lumea este interconectată, iar cele mai importante probleme cu care ne confruntăm nu se opresc la granițe, ci sunt universale. Pe de altă parte, lucrurile pornesc la nivel local – dacă îți pasă de ce se întâmplă în comunitatea ta, sau de soarta celor dezavantajați, în cele din urmă lucrurile se vor schimba. Sper ca această atitudine apatică față de ceea ce ne înconjoară moștenită din perioada comunistă va dispărea. Dar în același timp, e important să fim deschiși și curioși față de ce se întâmplă în restul lumii.

Au existat dificultăți în discuțiile cu elevii?

Câteodată e greu să împărtășesc experiența de a trăi într-un regim totalitar. Tinerii din România adesea cred că libertatea li se cuvine, că e ceva inalienabil. Și asta e puțin periculos – adesea istoria ne-a arătat cât de ușor se poate pierde tot ce ai, toate lucrurile în care credeai. Dumneavoastră ați promovat filmul documentar în România ca director al Centrului Ceh, dar și în cadrul festivalului OWR. Ce credeți despre publicul tânăr de documentare? - Cred cu tărie că documentarele bune au puterea să deschidă ochi și minți. Și asta se întâmplă cu mulți din tinerii care vin la proiecțiile One World. Îți poți schimba perspectiva, poți afla lucruri noi, poți gândi și te poți implica, chiar și emoțional. Cam asta se întâmplă cu tinerii despre care vorbești.

Ați sesizat vreo schimbare în atitudinea românilor cu privire la drepturile omului în timpul petrecut în România?

Am trăit în România din 2010 până în 2015. Diferența între momentul în care am ajuns și plecarea mea este mare. Societatea civilă este mai puternică acum. De exemplu, Roșia Montană a devenit o problemă publică, lucrurile pe care le făceau cei de la putere acum câțiva ani nu mai sunt posibile. Cu toate astea, în continuare mai poți auzi din partea unor oameni inteligenți și educați lucruri cumplite despre comunitatea romă. În continuare, unele părți din istoria țării sunt subiecte tabu. În continuare, în politică și în media există un discurs discriminator… Dar în general, sunt pozitiv. Faptul că românii au ales ca șef de stat un om cu o viziune diferită îmi confirmă speranțele.

Cum vi se pare ideea de a introduc-e filme documentare în curriculum-ul școlar? Cum poate să contribuie în educație și societate vizionarea de filme documentare în școli?

Cu siguranță filmul documentar merită să fie în curriculumul școlar, din mai multe motive: Filmul este o artă; prin film poți educa abilitățile de a discerne a unor copii care sunt asaltați cu informații de mass-media din toate părțile. Filmul este un mod minunat de a comunica, iar în alte țări, este folosit adesea în educație. Și, fără intenția de a insulta vreun profesor, filmul este mult mai captivant decât o simplă lecție. Un documentar bun, urmat de o discuție bine moderată de profesor, poate avea un impact major asupra elevilor. Cei care au experiență cu asta vă pot confirma. În același timp, cred că cei care nu au încercat, ar trebui să o facă, pentru că e ceva care merită.

Login