Tataie

Cu ocazia celei de-a patra ediții luna.doc , o lună de filme documentare în licee, care în 2017 a avut ca temă universul persoanelor în vârstă și cum îți modifică sau nu îmbătrânirea stilul de viață, One World Romania la Școală demarează o serie de articole cu și despre bunici din România. 

· Ce faci, tataie?

· Am treabă, tataie.

· Ce treabă ai?

· Nimic, tataie. Lasă-mă acum.

· Te las, tataie.

 

Nu știu când au ajuns discuțiile mele cu tataia la nivelul ăsta, pentru că nu țin minte exact momentul când am decis că el, tataia, nu mai e așa de interesant și că eu, un adult proaspăt, aveam o întreagă lume de cucerit din care tataia nu mai făcea parte. Tataia a înțeles. Stătea parcă tot mai liniștit în același loc. Stătea și tăcea, nu-ți mai vorbea, dacă nu vorbeai cu el. Când, după câțiva ani, am ajuns să vreau din nou să interacționez cu el, nu a mai vrut să răspundă deloc.

 

Tataia s-a născut în comuna Bilciurești într-o familie de 16 copii.

Îl porecliseră Dihorul, pentru că era primul la strâns ouăle de găină.

A ajuns la București pe bicicletă. Îi tremurau picioarele când s-a dat jos.

A văzut lupul de 3 ori, ursul de 7 ori, o dată chiar de aproape.

Tataia era ateu și mândru de asta. Văzuse prea mulți popi mâncând șorici în post.

La mineriadă a apărat un băiat de 14 ani care era ciomăgit de mineri, cu prețul câtorva ciomege pe propria spinare.

Tataia și-a luat bacalaureatul la 42 de ani, carnetul de condus la 65.

A jucat chelnerul cu chelia julită în Reconstituirea, pentru că i-a plăcut lui Pintilie de el.

Tataia a fost și bunic, și bunică.

Făcea sarmale, baclava, jumări și țuică.

Ne ducea la școală cu trabantul, ne lua de la școală cu trabantul.

Ne dădea alei hap.

Tataia îl strigau toți copiii din curte, ceea ce mă deranja.

Hrănea porumbeii din cartier care îl pândeau cârduri pe la streșini și care i se așezau pe umeri și pe chelie, imediat ce ieșea din casă.

Lui tataia îi plăcea ciocolata, mai ales cea cu alune. Chiar și când a ajuns să nu ne mai recunoască, am putut mereu apela la ciocolata care servea acum ca mijloc de comunicare, prilej de bucurie și dovadă de afecțiune.

 Multă ciocolată cu drag pentru tataia care m-a crescut.

(Monica Stan)

Login