Motive să faci parte din juriul liceenilor de la One World Romania

M-am gândit că a venit momentul să vă vorbesc puţin despre ce am trăit eu la Bucureşti, între 13 şi 19 martie.
One World Romania – a.k.a. OWR – a fost la a zecea ediţie, iar eu împreună cu alţi patru liceeni am format singurul juriu al festivalului, care a acordat singurul premiu. (Cam multe singularităţi, aşa-i?)

Voi sări peste formalităţile de tipul: în „competiţie” au intrat zece filme documentare despre drepturile omului, fiecare dintre ele plecând de la o anumită frică – pentru că fricaa reprezentat tema de anul acesta – şi după fiecare proiecţie au existat discuţii cu regizorii filmelor, cu reprezentanţi ai producţiei sau cu alte persoane din domeniu. Voi trece direct la subiect.

Să jurizezi filme documentare la 16-17 ani nu e cel mai obişnuit lucru din lume şi tocmai de aceea am adorat de la bun început ideea! Fiindcă această idee presupune mai multe chestiuni: încredere din partea organizatorilor şi a coordonatorilor sau a „celor mari” ( deşi la OWR, diferenţele de vârstă sunt mai greu sesizabile, după cum veţi vedea imediat… ), responsabilitate, atenţie, pasiune din partea celor cinci juraţi, ingeniozitate din partea unui festival internaţional de calibrul OWR, adică acea ingeniozitate de a acorda tinerilor şansa de a se implica activ în societate. Pentru asta voi fi mereu profund recunoscătoare.

 

Daţi-mi voie să vă împărtăşesc câteva motive pentru care să participați.

  • Pentru că e preocupat de problemele existente în societate şi nu numai atât, dar se şi străduieşte să le rezolve într-un fel sau altul. De exemplu, la primul film pe care l-am jurizat, au fost invitaţi mai mulţi copii nevăzători, oferindu-li-se, astfel, şansa de a se bucura de câteva ore la cinematograf.
  • Pentru că e un festival care nu are vârstă, care li se adresează tuturor, fără excepţie, de la cel mai mic… la cel mai mare.
  • Pentru că este locul în care nicio emoţie nu rămâne netrăită, dovadă că filmele documentare pot avea un mare impact asupra oamenilor: îi pot face să râdă sau să verse câteva lacrimi…
  • Pentru că înveţi să-ţi depăşeşti orice oboseală…
  • Pentru că îţi formează ochiul pentru documentare, fără să te prefacă neapărat într-un critic de film.
  • Pentru Ioana şi Petra! ( asistentul şi directorul programului One World Romania la Şcoală ) – cele mai drăguţe de la OWR, până în ziua în care era cât pe-aci să nu ne îndeplinim datoria de juraţi, zi în care au fost şi mai drăguţe, spunându-ne că ne înţeleg, pentru că şi pe ele le-au înţeles alţii, la rândul lor.
  • Pentru toate momentele în care înveţi ce înseamnă „împreună”
  • Şi pentru că înveţi să trăieşti #fărăfrică, nu numai în cadrul ediţiei, ci oricând de-acum încolo.

 

Sunt recunoscătoare pentru oamenii pe care i-am întâlnit, pentru filmele pe care le-am văzut şi care mi-au schimbat unele perspective asupra vieţii, pentru limitele pe care mi le-am depăşit ( căci să petreci o oră căutând o frază potrivită înseamnă cu adevărat să-ţi depăşeşti o limită :)) ), pentru agitaţia tipic bucureşteană şi bucuria fără margini pe care le-am trăit timp de o săptămână, pentru pauza bine venită de la rutină pe care am luat-o, pentru explozia de voci, de idei, de imagini şi sunete la care am fost martoră şi pentru simplul fapt că am fost acolo.

Aici puteți viziona spotul ediției 2017, #fărăfrică.

Iar, aici, puteți citi articolul extins de pe blogul autoarei.

 

Login